Întocmirea actului de naştere pentru
copilul adoptat se face de către serviciul public comunitar local de evidenţă a
persoanelor sau, după caz, de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei
unităţii administrativ-teritoriale în raza căruia/căreia se află domiciliul
adoptatorilor/ adoptatorului (art. 23 alin. (1)
din Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată cu
completările şi modificările ulterioare).
În situaţia în care adoptatorii sunt
cetăţeni străini ori cetăţeni români cu domiciliul sau cu reşedinţa în
străinătate, noul act de naştere se va întocmi de serviciul public comunitar
local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, de ofiţerul de stare civilă din
cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia s-a aflat
domiciliul celui adoptat până la momentul încuviinţării adopţiei ori sediul instituţiei de ocrotire, în cazul
copiilor care s-au aflat în îngrijirea
acesteia anterior încuvinţării adopţiei (art. 23 alin. (2) din Legea 119/1996 cu privire la actele de
stare civilă, republicată cu completările şi modificările ulterioare).
Adopţiile încuviinţate în
străinătate privind cetăţenii români se înscriu prin întocmirea unui nou act de
naştere la D.S.C. - Sector 1, în baza documentelor eliberate de autorităţile
străine.
Documente
necesare întocmirii actului de adopţie:
hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a
încuviinţat adopţia;
actele de identitate sau paşapoartele părinţilor adoptatori;
certificatul de căsătorie al adoptatorilor, după caz;
declaraţie cu privire la domiciliul copilului, în cazul în
care părinţii au domicilii diferite;
declaraţie cu privire la naţionalitatea copilului şi a
părinţilor, din care să reiasă voinţa acestora cu privire la completarea
rubricii din actul de naştere;
procesul-verbal, încheiat împreună cu interpretul autorizat,
în cazul în care părinții sunt cetățeni străini necunoscători ai limbii române;
procesul-verbal,
încheiat împreună cu interpretul autorizat al limbajului mimico gestual şi al
limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, după caz.
Documentele
administrative emise de autorităţile străine, precum şi traducerile acestora, emise
de un notar public din străinătate, trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
Documentele eliberate
de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 5 octombrie
1961, se apostilează;
Documentele eliberate
de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă
judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă
formalitate;
Documentele care nu se
regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) sau b) se
supralegalizează.
Dovada identităţii:
Cetăţenii
români cu domiciliul în România se vor legitima cu cu buletin de
identitate, carte de identitate sau carte de identitate provizorie;
Cetăţenii
români cu domiciliul în străinătate se vor legitima cu paşaport în care
este înscris statutul CRDS;
Cetăţenii
apatrizi se vor legitima cu paşaport emis în baza Convenţiei privind
statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere
temporară sau permanentă, după caz;
Cetăţenii
Uniunii Europene sau ai Spaţiului Economic European se vor legitima cu
documentul de identitate sau paşaportul emis de statul aparţinător;
Cetăţenii
străini din statele terţe se vor legitima cu paşaportul emis de
statul ai cărui cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe
teritoriul României;
Cetăţenii
cărora li s-a acordat o formă de protecţie în România se vor legitima
cu document de călătorie emis în
baza Convenţiei de la Geneva din 1951;
Cetăţenii străinii care au obţinut protecţie
subsidiară - protecţie umanitară condiţionată se vor legitima cu
document de călătorie;
Cetăţenii străinii solicitanţi de azil se vor
legitima cu paşaport emis de statul
ai căror cetăţeni sunt, însoţit de documentul temporar de identitate.
Documentele cu care se
face dovada identității sau a permisului de ședere pe teritoriul României trebuie
să fie în termen de valabilitate.
