Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă      Schimbarea numelui pe cale administrativă

                SCHIMBAREA NUMELUI PE CALE ADMINISTRATIVĂ


Competenţa de soluţionare a dosarelor de schimbare a numelui pe cale administrativă(art. 41^3 din Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată)

 1. Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor/Primăria unităţii administrativ-teritoriale de la domiciliul petentului, pentru cetăţenii români cu domiciliul în ţară ;

2. Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor/ Primăria unităţii administrativ- teritoriale de la ultimul domiciliu avut în România de către petent, pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate;

3. Direcţia Publică de Evidenţă a Persoanelor şi Stare Civilă a Sectorului 1 al municipiului Bucureşti, pentru cetăţenii români care nu au avut niciodată domiciliul pe teritoriul României.

 

Persoanele care îşi pot schimba numele pe cale administrativă :

1.  Cetăţenii români cu domiciliul în țară sau în străinătate ;

2.  Cetăţenii apatrizi (fără cetăţenie) cu domiciliul în România .

 

Persoane îndreptăţite să solicite schimbarea numelui pe cale administrativă:

1. Persoana majoră;

2. Minorul în vârstă de 14 ani, împreună cu părinții săi;

3. Unul din părinţi/reprezentantul legal (cu încuviinţarea instanței de tutelă), în cazul minorilor sub 14 ani. Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copilului, va hotărî instanța de tutelă;dacă cererea se depune prin împuternicit cu procură specială, minorul îşi exprimă acordul privind schimbarea numelui său de familie şi/sau a prenumelui printr-o declaraţie notarială autentificată sau în cuprinsul procurii speciale.

 

4.  În cazul persoanei majore care beneficiază de tutelă specială sau consiliere judiciară, cererea de schimbare a numelui de familie şi/sau a prenumelui se face de către tutore, cu încuviinţarea instanţei de tutelă.

5. Serviciul public specializat pentru protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean sau după caz, a consiliului local, pentru minorul a cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi, dispăruţi sau decăzuţi din drepturile părinteşti şi nu a fost instituită tutela;

6.  Orice persoană împuternicită prin procură specială, sau împuternicire avocațială.

 

Documentele prezentate de cetăţeni la depunerea cererii de schimbare a numelui pe cale administrativă:

1.  Actul de identitate al solicitantului, aflat în termen de valabilitate;

2 Certificatele de stare civilă ale persoanei pentru care se solicită schimbarea numelui(naştere şi căsătorie după caz);

3. Un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an;

4. Consimţământul dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă  al celuilalt soţ, în cazul schimbării numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei;

5. Consimţământul persoanei al cătrui nume se solicit a fi purtat dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă;

6. Acordul celuilalt părinte dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă, pentru schimbarea numelui copilului minor în cazul în care, cererea este semnată doar de către unul dintre părinți;

7. Încuviințarea instanței de tutelă, atunci când situația o impune;

8. Cazier judiciar eliberat de Inspectoratul de Poliţie Județean pentru solicitanții care au împlinit vârsta de 14 ani, care, trebuie să fie valabil la data depunerii cererii de schimbare a numelui/prenumelui;

9. Procură specială autentificată și actul de identitate al împuternicitului aflat în termen de valabilitate, după caz;

10. Împuternicirea avocaţială emisă cu respectarea prevederilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Statutului profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 64/2011, cu modificările şi completările ulterioare, legitimația de avocat vizată la zi și actul de identitate al avocatului, după caz;

11. Orice alte documente necesare motivării cererii solicitantului;

12. Taxe stabilite la nivelul Serviciilor Publice Comunitare Locale de Evidență a Persoanelor/Primăriilor prin Hotărâri ale Coniliilor Locale, după caz.

 13. Taxă DEP Bihor procesare dosar

 

Schimbarea numelui de familie şi/sau a prenumelui nu se admite dacă împotriva solicitantului a fost dispusă în condiţiile Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare, o măsură de limitare a exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, pe durata existenţei unei astfel de măsuri sau dacă în ultimii 5 ani solicitantul a fost:

    a) condamnat, pentru fapte săvârşite cu intenţie;

    b) expulzat sau returnat din ţările cu care România a încheiat acorduri în acest sens.

 

Motive temeinice pentru schimbarea numelui pe cale administrativă (art. 41^1 alin. (2) și (3) din Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată)

a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;

    b) când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;

    c) când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;

    d) când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte şi doreşte simplificarea acestuia;

    e) când persoana în cauză este cunoscută cu un prenume şi doreşte adăugarea acestuia la prenumele iniţial, cu respectarea dispoziţiilor legale privind numărul maxim de cuvinte din care poate fi format prenumele;

    f) când persoana în cauză poartă un nume de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;

    g) când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere sau purtat anterior;

    h) când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor, cu respectarea dispoziţiilor art. 41^4;

    i) când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei;

    j) când unul dintre soţi sau ambii doreşte/doresc schimbarea numelui de familie comun sau reunit purtat în timpul căsătoriei, cu respectarea dispoziţiilor art. 282 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi cu consimţământul celuilalt soţ, dat în formă autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă;

    k) când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, în formele prevăzute la art. 416 alin. (1) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, însă, întrucât nu s-a încuviinţat şi purtarea numelui de familie al acestuia, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;

    l) când prenumele purtat este specific sexului opus;

    m) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând hotărâre judecătorească definitivă;

    n) când persoana în cauză are numele schimbat în străinătate şi nu are act administrativ străin, făcând dovada cu privire la aceasta cu paşaportul/actul de identitate emis de autorităţile străine;

    o) alte cazuri temeinic justificate.

Sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

    a) când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;

    b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;

    c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;

    d) când în urma divorţului un fost soţ păstrează numele de familie purtat în căsătorie şi doreşte un nume purtat anterior căsătoriei sau numele dobândit la naştere;

    e) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;

    f) când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii, cu consimţământul fostului soţ, dat în forma autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă;

    g) când părinţii au divorţat, iar părintele care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei solicită pentru copil să poarte acelaşi nume de familie cu el;

    h) când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie şi doreşte schimbarea numelui de familie al copilului/copiilor pentru a purta nume de familie comun;

    i) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei şi celălalt soţ doreşte să poarte nume de familie comun cu acesta;

    j) când părintele căruia i-a fost încredinţat un minor în urma divorţului solicită ca acesta să-i poarte numele de familie dobândit ca urmare a încheierii unei noi căsătorii, cu consimţământul soţului şi al celuilalt părinte al minorului, dat în formă autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă.